Sentimentul de tristete ma copleseste si o lacrima cade incet pe obraz.E o lacrima amara, compusa din nefericirea mea si tristetea sufletului.Acum devin tot mai trista, problemele coplesindu-ma si intrandu-mi in suflet si in corp. Nu sunt foarte putine dar totusi exista un loc incuiat cu un lacat si o parola secreta, pe care numai eu stiu sa o deschid. Este exact ca un seif, inauntru fiind un lucru important si esential in viata: putina fericire. Chiar si cel mai ursuz om are un asemenea loc, dar incearca sa il ascunda din cauza suferintei acumulate in ani si ani. Si totusi, acum zambesc amintindu-mi de clipele frumoase si fericite. Desii sunt putine si marunte sunt importante si de neuitat. Invata sa infrunti problemele cu zambetul pe buze.
Foarte frumos te exprimi. Imi place foarte mult aceasta postare, dar si restul pe care le-am citit. Trebuie sa fi mandra de tine ca ai un asa talent.
RăspundețiȘtergereSuperb:X:X
Te pwp:*
Ce blog frumos si tu nu mai scris nimic de atata vreme.
RăspundețiȘtergere